Nu înțeleg ce înseamnă viața și nici subtilitățile ei ( doar dacă aș face asta aș putea spune că “mă plictisesc”, pe bună dreptate; că am școala vieții, deci nu prea îmi mai trebuie ceva…)
Când aud “mă plictisesc”, înebunesc. Doar să fiu atât de prost dispusă, încât să nu am chef să fac nimic, deci atunci aș putea spune “mă plictisesc”, cu toate că nici în cazul respectiv, nu e prea normal…
Cum, într-o lume a libertății ( aparente, e adevărat; voi aborda acest subiect într-un alt articol, altfel risc să devin de neînțeles), a TV-ului, internetului, cărților, să nu găsești nimic de făcut?!
Nu înțeleg, printre multe altele, televiziunea, tabloidele și rețelele de socializare.
La TV e promovată pornografia, sexualitatea nu mai e un TABU, nici măcar pentru un copil de clasa a doua… Aceleași filme sunt date de aceeași televiziune de zeci de ori, apoi, același film e difuzat și de celelalte posturi… să nu menționez filmele care deja au devenit căpiante, date de Crăciun         (clasicul “Singur acasă”- e cel mai bun exemplu; serios acum, cred că până și actorilor li s-ar părea aberant să se difuzeze filmul lor în fiecare an, cu ocazia aceleași sărbători…). Fenomenul “tânăr și  m-am liniștit” a ajuns să fie absolut banal, nu prea înțeleg ce succes au cu el; probabil e oră moartă pentru televiziune și doar trebuie să umple programul cu ceva… Săracii actori nici nu mai au cu cine să se cupleze măcar; fiecare a fost cu fiecare măcar odată, dar nu-i panică, e atât de liniară acțiunea și seacă în substantă, încât nu are rost să ma chinui să înțeleg ceva… Oare actorii în vârstă au trecută în fișa postului interdicția de a muri, înainte de a filma nu-știu-câte episoade…? Ar fi în stare… Sumbru și sadic…
Știrile-oroare! Toate au căpătat, indiferent de oră sau televiziune, stilul știrilor de la ora cinci… E imposibil să nu se menționeze că un oarecare X a violat-o pe țața Y, pentru că a văzut-o mai neajutorată și fără forță, pentru a se putea apăra, el fiind un taur în toată regula, până în treizeci de ani, care nu are o proastă să-i satisfacă nevoile carnale necontrolate și atunci intră peste mamaia de optzeci de ani, că de… aș fi folosit alt termen, însă ceva m-a reținut; am conștientizat că animalele nu violeaza, nu sunt pedofile și nici nu profită de bătrânele neajutorate… Totuși, un astfel de om, cum s-ar numi, dacă pentru violatorii de minori există termenul de “pedofil”, pentru cel dintâi menționat cum ar fi, “babofil”?! Din nou, nu văd substanța din știri. Parcă zilnic e aceeași poveste, numai numele implicaților în ea și locul în care s-a petrecut evenimentul sunt schimbate… Reality-show-urile-> nu pot să le înțeleg de ce li s-au pus o astfel de titulatură, când toate sunt regizate… În afară de câteva emisiuni, nimic nu mă încântă și acelea difuzate la ore imposibile sau la care eu nu am timp să le vizionez… Fie bine-cuvântat internetul!
În “neam” cu televiziunea sunt și tabloidele. Doamne(!), ziare ieftine, cu titluri roșii, pline de poze cu fete (semi)dezbrăcate, care vor să devină vedete sau, ultima “fitză”, își doresc să ajunga asistente TV și eventual pentru unul din cele mai vizionate emisiuni.
Fete efectiv create din iluzii moarte și inconștiență acută; fără să privească în perspectivă și să se întrebe dacă 
într-un job real ulterior ar mai fi acceptate ca angajate. Cum să-ți dorești să câștigi titlu de “fata de la pagina 5″, așa, vânzându-te aiurea, gratis?? În final, de asta s-au inventat reviste dedicate bărbaților; așa e dublu avantaj: respectivele câștigă bani cu caru’, iar bărbatu’ e fericit. (trist, iar) În toate țările civilizate, astfel de reviste sau ziare cu conotație sexuală sunt în țiplă neagră, departe de ochii copiilor. Aici, de la tabloide, la reviste, toate mai au puțin și sunt puse pe un piedestal, pentru a putea fi văzute mai bine și să și fie luate în considerare. Nu știu cum se face, că orice fată de la clasica secțiune, deja susținută, are un motto profund, cel mai des întâlnit (de mine, în puținele dăți când imi pică în mână așa ceva): “îmi doresc să devin avocat”. Umh, scuzați-mă, cred că avocații pledează la bară altfel decât vă imaginați voi.
Să nu uităm de botu’ roz, ochelarii de soare, indiferent de locație sau starea vremii, o ținută sumară ( sau inexistentă), doar sunt la modă. Parcă a mai trecut era pozelor în oglindă, doar de, s-a schimbat site-ul rețelei sociale, oarecum și moravurile. Esența pozelor totuși persistă. Mai nou, cei care aveau conturi de Hi5, îi critică sau îi jignesc pe cei care încă au contul, că de, ultima “fitză” e FB. Ptiu, drace(!) de când un site e “fitză”?! Eu văd utilitatea lui atunci când ești plecat din orașul natal, țară, să menții legătura cu cei dragi, de acasă. Acolo nu e vorba de poze semi-nud, poze vulgare sau altceva; e strict o amăgire dulce a celor dragi, prin prezența ta, virtuală. De obicei, însă, conturile sunt pentru laude “unde am fost, ce am făcut, ce am băut”… Patetic.
Am răbufnit iar; mulți s-ar putea să mă condamne că nu mă autocenzurez, dar nu cred că am zis ceva nepotrivit și nu sunt atât de ipocrită să mă prefac că sunt de acord cu ceva ce nu sunt și nici atât de lașă, încât să nu-mi mențin punctul de vedere. Voi fi urâtă pentru asta, dar îmi asum acest risc. În final, nu e nimic ofensator, e doar o dorință de a schimba ceva. Vom ajunge să bem o cafea pe FB, să ne facem vizite prin webcam și să povestim
ce-am făcut, pe blog-uri; iar cel mai bun prieten ne va fii canibalul din Mongolia, care a dat de un laptop cu internet. Nu zic că blog-ul e mare afacere, însă, în final e folosit pentru gânduri, prea rar e o camuflare a unei rețele sociale; prea puțin camuflează dorința morbidă de a avea cont, dar orgoliul prea puternic, pentru a face ce face marea majoritate.
Prea sumbru, prea dur, prea real.
Notă:acest articol este un pamfelt. Orice coincidență de nume, întâmplări, trebuie tratate ca atare.

Până data viitoare, numai bine!
Enjoy life, even if it’s a rediculous and pervert bitch.