Sunt lucruri care nu se pot explica,ganduri care nu se pot exprima…Blogul e o escapada din real,o raza de speranta ca lumea se va indrepta spre mai bine;este acea luminita a gandurilor exprimate coerent si liber.O simpla relaxare a mintii,dupa zile grele de munca si invatat.
M-am saturat de fetele astea;mastile tuturor sufletelor astora,majoritatea ratacite in pustietatea Orasului Care Nu Doarme Niciodata.
Dincolo de hi5,dincolo de facebook si toate superficialitatile cotidiene continue,exista,in spatele acestor „forme de viata” si creatorii acestor mituri.Creatori ce nu prea mai au zambet pe buze,bucurii,ci numai Pc-ul si lumea virtuala,din pacate.
Am vaga impresie,ca daca n-ar exista pretextul serviciului sau scolii,majoritate am ramane in casa,fara a cauta sa mai socializam.Poate gresesc…poate nu.Nimic nu e cert si nimic nu poate fi catalogat ca „adevar universal” sau „greseala totala”.Totul traieste sub o aura de incertitudine.
E ciudat…ajungi sa fumezi.Gasesti o placere in asta…un mod de a-ti pierde timpul….un stil de viata…Stiu,majoritatea cu care am vorbit mi-au spus sub diferite forme,practic acelasi lucru:”eh,asta e.O viata am;nu mor eu de la tigari-ca ma imbatraneste mai repede sau imi reduce viata,nu contest,dar de murit pot muri si dintr-un accident stupid,spalandu-ma pe dinti si inecandu-ma cu apa.Bunica a trait pana la 90 de ani,fumand non stop.Eu de ce sa nu fac la fel?Si asa,n-am ce pierde.”Dar,se ajunge ai departe de atat,doar vorba aia:”Nu calcati iarba;fumati-o!” si,combinata cu gustul dulce-otravitor al bauturilor tari,incepi incet-incet sa faci din asta un stil de viata.Azi asa,maine tot asa…ajunge o rutina,din care nu mai intelegi viata;o vezi intr-o completa ceata si nu te mai complici sa o intelegi.
Ajungi la „Magazinul de Vise” si-ti cumperi doua-trei…pentru ca ale tale au disparut,fara urma…imaginatia te-a lasat balta si,cum sufletul trebuie hranit cu vise…trebuie sa faci asta.
Incepi din joaca,stiu…sau uneori din cauza grijilor si problemelor care te apasa…sau pentru ca „tovarasul” tau are marfa si iti da pe degeaba…”Hai sa iti dau eu ceva ce te face sa te simti ca plutesti.Lasa banii;pentru tine e grais.Imi dai tu data viitoare.”…Din detinatorul puterii jocului tau,ajungi jucator sau mai corect spus,un simplu pion pe tabla de sah,pe care comandantul vietii tale te muta dupa cum ii trebuie,ca sa ii mearga afacerile in continuare…sau,mai dur spus,incepi sa faci parte din masa de sclavi,incepand cu prima data cand nu-i poti plati si ii ramai dator.
Suna dur…sau prea tras de par…dar asta e una din realitatile vietii asteia…Am inceput special cu o asemenea tema…sa va dea de gandit,atunci cand ziceti ca nu va mai pasa de viata,ca oricum trece si nu intelegem in totalitate care a fost marea afacere cu ea.Ganditi-va…meditati…o fac,pentru ca am vazut asta „cu ochii mei” si stiu ca se intampla din ce in ce mai des.
Finding beauty in negative spaces 