Ce vreme!Cata inexpresivitate!Oriunde te uiti nu ai sa gasesti nicio fata zambitoare;doar fete incruntate,triste…ochii care privesc in gol si sunt departe de realitate,cufundati in probleme care mai de care…zambete triste…
Mi se pare sinistru sa nu zambesti…Si,cu toate astea,multi au uitat ce e zambetul…doar zambete triste…zambete chinuite de probleme sau…zambete fortate,ce camufleaza ganduri triste…In rest,SRR(Sindromul Ranjitului Rautacios) sau,altfel numit,”ce bine-mi pare ca ai luat teapa” ,stil tipic romanesc si nu numai;il gasesti peste tot,dar nicaieri,ca la noi.Dar cel numit pur-si-simplu „zambet” sau „suras” nu-l mai gasesti…il cauti cu privirea,dar nu reusesti nicaieri sa-l vezi…sau cel putin,eu nu am reusit.
N-am ajuns la o concluzie concreta,insa din tot ce am vazut,am tras concluzia ca daca zambesti,se uita la tine toata lumea la tine ca la o ciudatenie a naturii.
Eu Nu pot sa Nu zambesc…Fie ca ascult muzica si versurile imi plac foarte mult,fie ca primesc un mesaj dragut,e imposibil sa nu zambesc…
Astept clipa in care voi regasi acest suras dat in Urmarire Generala,iar cand voi reusi,inseamna ca incepe ceva sa se schimbe.
Zambiti.Fiti creativi.
Finding beauty in negative spaces 