Fericire…sau nu…

Fericirea…poate cel mai divin sentiment…dupa iubire;dar iubirea insemna dublu,fericirea poate fi personala,provocata de alti oameni.

Cuvintele simple trag cu sine cele mai complexe explicate,niciodata suficiente sa termine tot ce gandesti.

Fericirea e sentimentul ce te inalta la cer si te susitne sa zbori;e sentimentul ce lupta cu tristetea,atunci cand incerca sa iti taie aripile si esti in culmea calatoriei vietii.

Fericirea poate fi produsa de cele mai simple situatii,de cele mai suave si inocente zambete…de absolut tot ce te inconjoara.Iubirea e sentimentul simtit strict de doi,iar fericirea o primesti si o daruiesti,la randu-ti.

Iubirea si fericirea sunt similare,dar diferite;mai degraba complementare.Ce le leaga si face sa aiba un punct comun e faptul ca ambele sunt sentimente divine.

Ce le face unice e faptul ca nu le poti cumpara…poti sa iti constuiesti un Univers Superficial,fara valoare,fara suflet…Fericirea fara suflet suna a gol si paguba,iar in momentul in care te desparti de acel Univers,descoperi ca nu stii sa te bucuri.

Dragostea intr-o cutie o poti avea,insa nu serios.Noi suntem cutii cu suflet si inima,in schimb calculatorul nu e altceva decat o cutie,care fara motorasul ce-l alimenteaza,te lasa-n aer cu dragostea si fericirea virtuala.

Prea multe birouri,prea incarcat programul cu probleme…iar seara,dupa o zi grea de munca,ajung toti acasa,in fata televizorului,unde stirile de la ora cinci se repeta,descoperi ca vecinu’,tipul de opt ani s-a sinucis din dragoste si multe alte tragedii ce te incarca si mai rau negativ…Pe urma,inca o zi,inca o dimineata in care nimeni nu zambeste,cainii vagabonzi te musca,iar soferul de autobuz iti inchide usile in fata.

Daca as putea face fiecare om ce trece pe langa mine sa zambeasca,ar zambi si el,iar el se va intalni cu altii,care vor zambii la randul lor si asa ar fi lumea un pic mai animata…nu s-ar mai vorbi de „gripa porcului”,ci de o „Epidemie de Zambete Nationala”.Sa fim „eroii” zambetului si sa-l salvam noi,daca ceilalti nu fac asta.

Zambiti.Fiti creativi.Bucurati-va.nu costa nimic:)

Intrebari…constatari…etc

Am observat ceva si sunt iritata din cauza asta…adica,descumpanita, dezamagita…nici nu stiu cum sa iau toate sentimentele ales.Am intrebari…multe,poate prea multe si nu stiu cine ar putea sa-mi raspunda la toate sau macar la o parte din ele si sa imi si convina raspunsul.Multe constatari,pe care probabil fiecare le observa,dar nu vor sa insiste prea mult pe ele.

De ce atunci cand toate lucrurile merg bine,merg pentru putin timp si se termina repede si toate in acelasi timp?

Stiu ca lucrurile bune dureaza putin;un moment de bucurie valoreaza cat un diamant,la fel cum cel mai frumos fluture traieste o zi,lasand in urma sa ,un alt fluture.Toata viata lui e concentrata intr-o zi,dar nu se plange,ci profita din plin de ea.Invata sa zboare,se joaca,se indragosteste,iubeste si,lasa in urma sa,cea mai de pret mostenire,lumii:un alt fluture,care sa traiasca intr-o alta zi,pentru a bucura alte priviri.La ei,viata e un simplu moment de bucurie-nu suferinte,nu dezamagiri,nu lacrimi.Platesc scump,traind doar o zi,dar o traiesc cu adevarat si cantareste asta cat o viata de om,numai in momentele lui de bucurie.Flutirii se bucura de moment,nu si de viitor…Asta nu pot oamenii sa faca:sa traiasca in prezent,ci incontinuu in viitor si planuri-practic,nu reusesc niciodata sa se bucure de un lucru ce se intampla in prezent,pentru ca viitorul e intotdeauna „maine”.

O lume in care muncesti sa ajungi cineva,dar de care nu te poti bucura-totul se poate darama intr-o secunda,iar aprecierile vin numai dupa disparitia fizica a celui care a „facut ceva memorabil”-si atunci,cine e mai avantajat-fluturele,care s-a bucurat tot timpul sau omul,care nu a putut trai decat in viitor si niciodata in prezent?