Mersi Roberta :*
Scriu… de ce sciu? Pentru ca ma relaxeaza, ma descarc de ceea ce simt, pentru ca ceea ce scriu simt si nu sunt ipocrita doar sa le sustin.
Pentru ca am inspiratie rar, dar sper ca e de folos.
Pentru ca prefer sa nu ma prezint prin poze, ci prin cuvinte.
Cam atat… Voi de ce „ma cititi”?:D
Trimit mai departe oricarui doritor
Adolescenta este perioada poate cea mai complexa si cea mai complicata… fara griji, dar, totusi, atatea(!) Adolescenta inseamna liceu, momentul in care crezi si simti cu tot sufletul ca lumea e a ta, vrei sa nu mai depinzi de parinti asa mult, pentru a le arata ca esti in stare sa ai grija de tine, sa ii faci mandrii, dar si pentru implinirea ta.
In perioada asta (si nu numai, acum simt ca e ceva mai evident), se intampla de multe ori sa vezi adevarul intr-o persoana, dar sa-l negi.
Se intampla de si mai multe ori sa simti singuratatea precum frigul, atunci cand iti „intra in oase” sau sa te simti depasit de toate cererile care ti se propun.
Adolescenta, rebeliunea, dorinta de cunoastere, credinta sau ateismul, dragostea si ura le constientizezi, le intelegi si ti se impregneaza in suflet, precum parfumul care ti se potriveste cel mai bine, dar nu pentru cateva ore, ci pentru tot restul vietii.
Dragostea e nucleul adolescentei… care e doar un lant vicios continuu…
Problematic e cand te simti atras/a de cineva care nu ar trebui. Si nu cred ca e o „problema” rara… Si stii ca nu e bine, dar, cu fiecare zi, esti din ce in ce mai tentat/a sa incerci, cu toate ca simti ca nu e tocmai bine. E cineva la care speri in adancul sufletului, dar caruia incerci sa ii ingropi amintirea, undeva dedesubtul tuturor gandurilor, sperand ca „o sa treaca”; dar devine boala cronica si, astfel, ajungi sa speri, dar doar in sufletul tau, tanjesti, dar numai in mintea ta…
La baieti e mai usor… un caz dintr-un milion cu astfel de sentimente pentru cineva… la fete, cred ca nu doar odata s-au confruntat cu astfel de probleme.
Esti tentata, dar ai principii… „dar doar o viata am”… Si i-ai zice cuiva (oricui) sentimentul pe care il nutresti in interiorul tau, atat de tainic, dar ti-e teama de judecata. Si incerci sa treci peste, sa-l uiti, cu toate ca n-a existat, propriu-zis, in viata ta, vreodata. Esti intr-un cerc vicios al principiului, inconjurat de dorinta de a incalca regulile. Si toate gandurile se izbesc, se contrazic, se atrag si se resping, provocand un carambol al mintii pierdute.
Sti ca e doar un moft, dar e ceva la el care te face sa simti altceva cand il vezi, decat alti baieti.
Ai vrea sa renunti, dar nu poti; e doza ta zilnica de fericire, e furnizorul tau de zambete.
Sti ca e complicat, te hotarasti sa lasi totul balta, sa-l sti pierdut in mintea ta, dar, cand reusesti asta, parca te panichezi si spui ca nu poti face asta.
Dragostea e o notiune prea grea, pentru oricine, indiferent de varsta, conditie sociala sau nivelul intelectual. Dar e doar un sentiment, in final; un sentiment in care granita dintre „te iubesc” si „te urasc” este deschisa; ura si dragostea se completeaza, se atrag, se resping imediat ce se apropie una de alta si totusi simti ca asta iti condimenteaza viata. E singurul sentiment in care orice e posibil, cu toate granitele deschise.
Stiu ca probabil aberez, dar uneori nu trebuie sa fi foarte coerent, pentru a fi inteles de cineva; ci de acel cititor care nu le cauta doar intelesul, ci le simte.
Facem lucururi al caror rost nu il intelegem, considerand imediat dupa ce le savarsim ca din instinct, din graba sau pentru ca n-am fost atenti la detalii, fara sa intelegm ca nimic nu e intamplator si ca unele lucruri pe care le consideram gresite se intampla, tocmai pentru ca sunt actiunile ce duc la un rezultat final bun, deseori.
Smile. believe. love. hate
®the saMe oLd mE
Finding beauty in negative spaces 